Arde grasul râzând

arde grasul râzând

Viorel Ploeşteanu Nae Boierul. Din bucătărie se aude bombănind, apoi zgomotul unei farfurii sparte pe gresie. Bombănitul parcă se-ntețește. În curte Haiduc iar îl înghesuie pe Ilie. Bietul Ilie! Abia i se vindecase rana de la picior, unde avea o tijă, că-l lovise mașina și acum iar sângerează. Lizuca privește la ei nepăsătoare, din umbra Mâinii Maicii Domnului. Fane, grasul și mustăciosul, privește de sus, în curte și fumează.

arde grasul râzând

Dacă voiai să știi ce se întâmplă la nr. Ușa se deschise cu putere. Ploaia - Ce țipi, tataie, așa? Nu vezi că am treabă? Îți veni de ducă. Stai a-colon pat, că am treabă! Dacă mă mai dai, nu te mai scot din cameră. Îl ridică și îl așeză în scaunul cu rotile, își trase puțin sufletul, că avea o sută de kilograme la cei șaizeci și doi de ani și-l scoase în hol.

Parcurse cei câțiva metri în cinci minute și se așeză gâfâind pe un scaun.

arde grasul râzând

Nu mai ziseși o dată? Ploaia - Ei, citește și dumneata ziarele! Vezi că le ai pe masă. Eu trebuie să dau un telefon.

Navigare articole

Iar o să vină factura zece milioane. Am să-i spun Danei să-ți taie din salariu. Să le chemi iar să le dai de prin frigider. Las' că știu eu! Ce să le fac dacă n-au? Mi se rupe sufletul de ele. Unde vezi tu apă? Lumina aia. De ce nu o iei d-acolo?

De Dorul Tau

Ploaia - Of, Nicule, toată viața ai fost cu economia! Uite-l acu', paralizat și vorbește în dodii. Și cât a pătimit pentru averea asta! D-aia a ajuns așa.

Nae Boierul. Ploaia - Viorel Ploeșteanu by Viorel Ploesteanu - Issuu

Bărbatul nu le mai arde grasul râzând. Se uita-n curte, dar afirmații pentru pierderea în greutate îi era întoarsă în vreun gând sau vreo amintire care îl înseninase.

Lizuca apăru în prag. Îi făcu semn cu degetele și animalul îi sări în brațe, lingându-i mâna paralizată, iar el o mângâia pe ceafă. Ce mă mai răsfățai! Cățeaua se plictisise și plecase. Bătrânii își dăduseră mâinile și se mângâiau cu degetele noduroase și reumatice, ale ei, depănând amintiri fără să-și vorbească. Plângeau amândoi, el numai cu ochii, ea fără lacrimi, dar cu ochii închiși și fața schimonosită de durere.

La bucătărie, Elena plângea și ofta. Curtea se umplu, ca o ședință parlamentară, de zarvă. Copiii țipau și râdeau, câinii lătrau de bu- Viorel Ploeşteanu Nae Boierul. Ploaia curie și o minge, izbită cu putere, a spart apa, adică un felinar de arde grasul râzând pergolă.

Roman Teatral - Mihail Bulgakov

Ceata, cu tot cu câini, a intrat în hol. Aerul s-a înseninat, de parcă soarele omorâse toți norii. Bătrânilor le jucau luminițe în ochi, strângând mâinile tinere și grăbite. Doi erau nepoții lor, numai unul de sânge, iar ceilalți trei erau colegi de la fotbal și prieteni. Au intrat cu toții în camera copiilor, unde muzica aproape că le acoperea glasurile.

Mai puțin câinii, care erau măturați cu sârg de Elena.

arde grasul râzând

De fapt, Lizuca și Ilie au ieșit singuri când au simțit pericolul, nu și Haiduc, namilă orgolioasă ce trebuia convinsă, nu obligată, să facă un anumit lucru. Caucazianul s-a oprit o clipă s-o lase pe Dana să intre în casă.

Dana era mama lor. A copiilor. Născuse numai unul, al doilea era de la bărbat, iar pentru ceilalți era mamă, soră și confidentă de conjunctură. Ploaia mo de prin țară.

Cântecul ielelor 6 Săptămâna următoare trecu atât de rapid, cu tot felul de teme și proiecte, că Luna nici nu realiză când se făcu vineri din nou. Stătea cu Andrei jos, pe holul liceului, lângă clasa lor. Își făceau în fugă tema la mate, înainte de oră. Era destul de scurtă și ușoară, din moment ce nimeni nu se chinuia prea mult să le predea științe exacte la profilul filologic.

N-aveau nici paisprezece ani când veniseră în București, dar se adaptaseră rapid. Când nu aveau școală, antrenamente sau meciuri, veneau în Icoanei 66, unde, la cei doi frați, Slăbire dtrim și Motanul, se strângea toată gașca, adică ei cinci, Vanghi, Stelică și Fiță, membri permanenți, dar și alți membri ocazionali, de sezon sau chiar săptămână.

De aici plecau în cluburi, cafenele, biliard sau coborau în pub-ul Danei de la demisol. Veneau acasă mai mereu după miezul nopții, dar până se culcau mai stăteau o oră, două la povești. Și totuși făceau sport de performanță acești copii! Mai puțin Vanghi. Chelnerii alergau ca nebunii, încercând să onoreze comenzile în cel mai scurt timp, deși nici un client nu dădea semne de nerăbdare.

Era lucru mare să obții o rezervare la celebra grădină din centrul Bucureștilor, dar când erai așezat confortabil la o masă nu mai aveai nici un zor. Ascultai pierdut acordurile orchestrei, iar cu coada ochiului trăgeai la nefericiții de-afară, care așteptau în speranța că se va elibera vreo masă, savurându-ți norocul. Șeful de sală se certa la intrare cu un grup în care se distingea ținuta majestuoasă a unui renumit actor al timpului.

Grupul voia să intre, șeful abia-i ținea. Arde grasul râzând v-aș da eu dumneavoastră, da', dacă n-am? Uitați-vă, e plin ochi! Ploaia - Cum n-ai, măgarule?

arde grasul râzând

Aia din colț nu e masă? Și nu văd nici arde grasul râzând ochi de plin. Ia dă-ne un bax de vin! Ha, ha, râse maestrul, încântat de șarada lui!

Vai de sufletul meu, ce mă fac, că nu se poate! Nu se poate. Te dau afară. Că doar n-o veni prefectul. Și dacă vine, suntem amici.

arde grasul râzând

Luăm masa împreună. Bine-ați venit! Sărut mânușițele la doamna! Arde grasul râzând Nae îl gratulă pe șeful de sală cu un zâmbet, mergând spre masa ce-i era rezervată, însă distinsa doamnă, îmbrăcată într-o elegantă rochie până-n pământ și cu mânușițele înmănușate pân' la cot, nu catadicsi nici măcar să-l privească.

Maestrul se uita lung la silueta femeii unduindu-se pe melodia orchestrei, care Viorel Ploeşteanu Nae Boierul. Ploaia parcă lungea notele, în timp ce doamnele din grupul lui își dădeau coate.

Arhivele jurnalului

Apariția pe scenă a celebrului Sergiu Malagamba cu trupa lui trecu aproape nebăgată în seamă, toți ochii clienților din local fiind ațintiți arde grasul râzând perechii nou venite. Mulți făceau haz de arde grasul râzând maestrului. Malagamba, să mai salveze situația, îi spuse și el la microfon bun venit domnului Nae și domnișoarei Zuzi, frumoasa lui însoțitoare. Șeful de sală crezu că e momentul s-o șteargă de lângă maestru, când acesta îl apucă brutal de guler.

E Nae Boierul, cine altul?

  • Chiar în ziua sinuciderii lui Serghei
  • Ziarul Timpul - Opinii
  • Pierderea de grăsime rezultă o săptămână
  • exitescaperoom.ro - Cum am devenit mai simpatic (cu vreo 10 kile) - exitescaperoom.ro
  • Cel mai bun mod de a pierde în greutate pentru operație
  • Voluntarii de pierdere în greutate au nevoie
  • Sunt chestii traite "live" de mine pe timpul facultatii

Sunteți de Viorel Ploeşteanu Nae Boierul. Ploaia modă veche, domnule. Fetelor, să mergem la Continental.

Dicționar aromân - român

La masa lui Nae luă loc o altă pereche. El, arde grasul râzând de prima tinerețe și cu trăsături necizelate, dar bine îmbrăcat, ea, ca și Zuzi, tinerică, elegantă, frumoasă și conștientă de toate acestea.

Fetele vorbeau de-ale lor, indiferente la discuția bărbaților, una din calitățile acestor fete întreținute. Ion Le Page, pronunțat de către toți cunoscuții lui, Lepage, așa cum se scrie, era responsabil în București cu toate magazinele tip Economat. Nae, în acea perioadă, era mandatar, cu prăvălie în Obor, așadar, în mod firesc, devenise prieten cu Le Page.

Cum am devenit mai simpatic (cu vreo 10 kile)

În seara asta aveau de pus la pierdere de grăsime rp 1 câteva mici detalii legate de o mare afacere. Lucrurile se aranjau bine. Le Page a ciocnit cu Nae un pahar cu șampanie și-a luat tipesa și a plecat, spre nemulțumirea acesteia.

Rămas singur cu Zuzi, Nae a uitat de griji, savurând clipele minunate pe care le trăia, având toate motivele să fie așa.

Ațiputeafiinteresat